În fiecare noapte mă gândesc târziu
Cum încă multe lacrimi cad iar în pustiu
Întuneric paşnic se-ascunde-n nori
Şi lasă râuri lacrimi să curgă printre zori.
Şi te regăsesc cântând
În fiecare gând
Zâmbetul ţi-l fur
Şi ziua iar ţi-l pun.
Lumea iar se scaldă în sclipiri o mie
Iar lumea ta cea tristă,cu toate că e vie
În lacrimi vii se scurge de pe chipul mort
Şi lasă-n urmă-o dară...o dară făr-de rost.
Cu gândul iar la tine,ceasul nopţii-mi bate
Mă trezeşte-o dată iar la realitate.
Iar timpul ce se scurge , mă anunţă-n taină
Că timpul ce se duce nu o să mai vină.
