Poezie

Inceputuri

Si cand norii lovesc pamantul, 

Se zguduie bolta, tot cerul, 

Se zdruncina timpul si pleaca la drum, 

Lasand in urma aerul presarat cu fum.

Iar soarele se scufunda-n mare, 
Lasandu-si razele… parca ar moare,
Apa mangaind tarmul , 
Si vantul alungandu-si dorul.

Cutremurul timpului creste, 
In ochii mei care-l priveste, 
In gandul meu amestecat 
Era ceva…dar am uitat.

Auzul insa e bine, 
Asculta acordurile fine, 
Pe plaja , la apusul de soare, 
Cand usor se coboara-n mare.

Doar cu tine..şi-o chitară..

Mâine iar te văd pe drum

Cu-o chitară fără fum.

Tu te-aşezi uşor pe jos

Şi-mi canti iar cu folos.

Sângele îţi fierbe-n vene,

Mă priveşti fără durere

Muzică ce-mi vine-n gând

Iar mă face să n-am vânt.

Inima-mi bate-ncet

Te zăresc că pe-un poet,

Ciupituri de corzi ţi-ascult

Şi te văd iar tremurând.

Nu-mi vorbeşti,cei drept, prea mult

Şi-ţi scot vorbele din gât,

Tu din nou uşor, uşor

De ce mă asculţi, iar păsător?..

Visele

Noaptea ti se-ncarca printe stele arse,

Si-ti aduc-n minte amintiri desprinse,

Dintr-o lume sumbra masurata-n vise,

Si pierduta-odata printe lacrimi stinse.

Tristele-amintiri se ascund in vise,

Vise care sunt toate, toate scrise,

Pe o foaie alba se insira-n spate,

Visele pierdute printer colturi sparte.

Realitatea crunta te izbeste iar,

Si-ti distruge drumu-fara de hotar.

Lumea ta de vise se-nchide-n zori,

Ce iti fura gandul, departe de nori…

Dar ca un fulger ziua trece

Las-n urma timpu-rece,

Astfel neagra noapte vine-n dar,

Cu drumu-tau fara hotar.

Ochii

Tristele-amintiri,

Pastrate-n picaturi,

Iti umbresc gandirea,

Si-ti lasa-n jos privirea.

Privesc in ochii tai,

Privesc ca-ntr-o oglinda,

A sufletului-tau gol,

Pierdut tot in decor.

Ochii negri-ntunecati,

Tu misterul mi-l abat,

In-al meu suflet trecator,

Ma ridic si simt ca mor.

Caci ochii tai deschid,

Usii prin care eu te simt.

Ei acuma nu mai tac,

Si se pierd usor spre lac.

Cuvinte

Cuvinte ascunse pe foaie,

Te-aruncă departe-n odaie,

Cuvinte aruncate-n gol,

Te lasă mereu în dezol.

În plina mâhnire din suflet,

Se zbate încă un zâmbet.

O lacrimă pe chip ţi se scurge,

Şi cade-n pământ pe o cruce.

O viaţa avem şi o ducem mereu,

În timpul ce trece prea greu,

În tristeţea adâncă din noi,

Ce strigă să fim iar doi.

Cu lacrimi în ochi tu-mi rosteşti ,

Cuvinte prea multe şi reci,

Cuvinte la care priveşti,

Mirat şi nu ştii ce să-nţelegi.

Fără...

Fără teamă,

Fără vânt,

Am să scriu un singur rând.

Fără taină,

Fără gând,

Am să-ţi zic doar un cuvânt.

Lumea nu-i aşa cum pare,

Sub o simplă venerare.

Lumea-i împărţită-n două,

Una bună făr-de rouă,

Şi-una rea care-i mai nouă.

Viaţa-i grea şi-ţi e povara,

Te desparte,te doboară,

Îţi dă şuturi fără rost,

Şi te-ntoarce iar pe dos.

Te ridică  ,te coboară,

Îţi dă palme, te omoară,

Când te mângâie eşti tu,

Când te ceartă devi nu.

Fără lacrimi,

Doar cu grijă,

Am să-ţi spun că-mi este frică...

Am să-ţi spun că-mi este teamă,

Fără tine într-o vară,

Fără chipul tău zâmbind,

Fără tine licurind..

Eşti copil şi-mi este bine,

Să te trag fără cruzime,

Să te-nvat ce este bine,

Să-ţi iau mâna după mine..

Încă o zi, fără tine...

În fiecare noapte mă gândesc târziu

Cum încă multe lacrimi cad iar în pustiu

Întuneric paşnic se-ascunde-n nori

Şi lasă râuri lacrimi să curgă printre zori.

Şi te regăsesc cântând

În fiecare gând

Zâmbetul ţi-l fur

Şi ziua iar ţi-l pun.

Lumea iar se scaldă în sclipiri o mie

Iar lumea ta cea tristă,cu toate că e vie

În lacrimi vii se scurge de pe chipul mort

Şi lasă-n urmă-o dară...o dară făr-de rost.

Cu gândul iar la tine,ceasul nopţii-mi bate

Mă trezeşte-o dată iar la realitate.

Iar timpul ce se scurge , mă anunţă-n taină

Că timpul ce se duce nu o să mai vină.

Împreună , singuri

În fiecare zi, mereu,

Cu spaimă păşim , tu si eu

Pe drumul plin de fum

Presărat cu petale si scrum.

Adesea ne lovim uşor de garduri

Plecăm ca străinii, depărtaţi unul de altul

Privim în urmă în minte cu gânduri

Cum să găsim pierdutul cuvânt “tu” .

Pe strada goală şi rece,

Te voi vedea iar cum vei trece,

Te vei uita în jos şi vei tace

Privirea-ţi mută , va zace.

Timpul zboară , iar noi,

Nu ştim să fim iar doi,

Împreună , singuri în zori,

Privirea-o vom pierde la nori.