Cuvinte...

Cuvinte ascunse pe foaie,

Te-aruncă departe-n odaie,

Cuvinte aruncate-n gol,

Te lasă mereu în dezol.

În plina mâhnire din suflet,

Se zbate încă un zâmbet.

O lacrimă pe chip ţi se scurge,

Şi cade-n pământ pe o cruce.

O viaţa avem şi o ducem mereu,

În timpul ce trece prea greu,

În tristeţea adâncă din noi,

Ce strigă să fim iar doi.

Cu lacrimi în ochi tu-mi rosteşti ,

Cuvinte prea multe şi reci,

Cuvinte la care priveşti,

Mirat şi nu ştii ce să-nţelegi.

Adesea citesc ce îţi scriu.

Mă pierd şi-ncerc să-mi reviu ,

La a ta realitate ciudată,

Ce-mi vine să-mi lase o pată.

O urmă-n trecut îmi rămâne,

Ce din când în când îmi revine,

În minte şi-n sufletul gol,

Mă pierde mereu în decor..