Capitolul III

Capitolul III

"-Ce faci, Mirima?"

Si iata ca vine si 14 iulie…

A fost cea mai lunga zi a noastra..incepand cu dimineata cand Mirima vorbeste cu mamaia:

-Eu maine vreau sa plec la Formenos..

-Bine, dar ce s-a intamplat, nu te simti bine aici?

-Ba da, dar maine trebuie sa merg la scoala sa ii dau dirigintei banii de excursie si mai trebuie sa duc si cartile la bibloteca..

-Ai vorbit cu maica-ta sau vorbesc eu?

-O sa ii dau mesaj mai tarziu..

-Pai bine atunci.

-Dar poate sa vina si Maerwen cu mine..?

Stiam ca Mirima vrea sa vin cu ea , dar aveam insa indoieli cu privire la „excursia asta”, in ce sens.. in sensul in care nu stiam daca ma va lasa.

Asa ca dupa cateva minute de gandire..

-Da, dar sa va pregatiti la matematica, macar asa din cand in cand.

Pe fetele nostre se instalase un zambet larg si plin de entuziasm, amandoua spunand „ multumim”.

Duminica asta de 14 iulie s-a continuat rapid, pentru ca am mancat repede, si am intrat la pc. Era dinnainte stabit sa ne intalnim cu Almárëa sa mergem la monument. Almárëa? Pai este o prietena de a mea. Are 14 ani, dar e foarte de treaba. Canta la chitara si e pasionata de poza.

Ce am facut pe la monument?

Pai sa zicem ca am avut de facut amintiri de ultima zi de stat in Alqualnonde.(adica poze)

Seara insa a venit destul de repede si era si ziua lui Direw , la care din pacate nu am mers pentru ca ziua urmatoare plecam. Desigur am vrut sa o vedem si am mers pana la locul unde se tinea asa zisa petrecere… Ce a urmat a fost mai tragic. Am intrat in blocul care credeam ca este , am urcat vreo 7 etaje si apoi ni se spune ca am gresit blocul, nu am mai mers la cel bun, pentru ca eram deja in intarziere. Mirima a venit cu o idee geniala, care speram sa nu fie pusa in practica , pentru ca am ajuns din centrul orasului acasa cam in 10 minute ( clar in fuga).

Ajunse acasa la timp, am mers sa mancam, apoi ne-am apucat de bagaje.

-Auzi, Maerwen, maine cu ce microbuz plecam?Adica cel de dimineata, nu?

-Sigur. La pranz oricum e mult prea cald , deci cred ca mergem cu cel de 7.30.

-La cat ne trezim?

-La 5.30 e okay?

-Da, o sa avem timp ca sa ne si schimbam si sa mancam. Auzi, iei si chitara?

-Cred, adica stai sa vad daca ma lasa.

-Okay, dute si vezi.

Am mers la mamaia sa o intreb:

-Pot sa iau chitara cu mine la Formenos? Ca si asa o sa ne mai plictisim pe acasa, si macar sa avem o ocupatie.

-Ok. Le cantati la venici.

-Da, cu siguranta. 

Mirima a auzit conversatia , dar vroia sa auda de la mine cum ramane.

-So?

-Pai ma lasa .

-Yeeeyy .

-Dua. Gata bagajul, am luat tot ce ne trebuie?

-Cred ca da.

-Okay, trebuie sa ne culcam deja ca  e 22, iar maine ne trezim devreme.

-Okay.

Ador ca Mirima ma asculta, dar ca isi zice si parerea si ma contrazice cand nu ii convine ceva. Oricum se vedea ca era fericita ca merge acasa, si eu de asemenea ca merg cu ea.

A adormit repede, insa eu nu..  Adica ma gandeam ca e chiar ultima zi in care stau in Alqualnonde, iar dupa cine stie cand ma intorc, si cine stie cat o sa ma schimb. Nu puteam sa dorm, asa ca am intrat pe facebook si am mai vorbit cu Crabanniel.

Crabanniel? Da, pai e un alt prieten de al meu… Stiu am foarte multi prieteni, dar ma bucur. Pai are 16 ani,  e mai mic ca mine cu cateva luni, si este la Liceu Rochendilwen. Mai iesim pe afara cand avem timp si ne distram destul de bine, pentru ca e foarte amuzant.

Intr-un sfrasit m-am culcat si eu, si chiar am adormit de la 23.30 cam pana pe la 1.20 cand m-am trezit sa vad cat este ceasul, iar apoi iar m-am culcat.
Se crapa de ziua si asteptam sa sune telefonul..ma trezisem ca de obicei cu cateva minute inainte sa sune alarma.
Intr-un sfarsit a sunat, si am inchis-o repede ca sa o mai las pe Mirima sa doarma putin, apoi m-am dus sa ma spal pe fata si toate cele. Insa cand am venit in camera:

-Ce faci, Mirima?