Capitolul IV

Capitolul IV

"-Ce faci, Mirima?"

-Uite ma pregateam.

-Te-am lasat si eu o data sa dormi mai mult si tu te-ai trezit.

-Eh, lasa, trebuie sa ne pregatim si noi.

A trecut foarte repede timpul, noi fiind gata cu vreun sfert de ora inainte de plecare asa ca la 6.15 am intrebat-o pe Mirima:

-Mergem?

-Nu e cam devreme?

-Pai pana ajungem si noi la gara, pana alea-alea..

-A, super, pai haide atunci.

Am luat cheia de la poarta , ne-am luat la revedere de la mamaia si am plecat.

Afara era un aer usor racoros, dar cerul era superb, avand o gama de culori calde. Mergeam amandoua pe drum si vorbeam despre ce vom face cand vom ajunge la Formenos. Chiar aveam atat de multe planuri.

Ajunse in gara, asteptam cu nerabdare sosirea microbuzului. Ne uitam la fiecare, care sosea in gara, sa vedem daca e cel care duce spre bac.

Pe la 7.26 a ajuns, si ne-am urcat repede. Drumul parea sa fie lung chiar daca a durat o ora jumătate-doua. Si la ce drum nu se intampla sa atipesti in microbuz? Clar, la nici unul, asa ca la cat de obosite eram mai atipeam din cand in cand.

Am ajuns la bac:

-Sa luam bilete pentru bac. Mirima? Cat e unul?

-Parca 1,5 lei.

-Bun, hai sa luam.

-Super , e coada.

-Mereu e coada la bilete.

In sfarsit am luat noi biletele si am urcat pe bac.

Era racoare chiar daca era soare. Vantul batea cu putere si vedeam cum las in urma orasul meu...Alqualonde , si ne apropiem din ce in ce mai mult de Formenos. Se conturau cladirile si se vedea faleza, blocurile pareau sa fie niste uriasi , iar masinile niste furnici.

Telefonul meu a inceput sa sune. Erau ai mei care vroiau sa se asigure ca suntem bine si ca am ajuns la Formenos. Le-am confirmat ca am ajuns cu bine iar apoi Mirima a vorbit cu tatal ei sa vina sa ne ia de la bac.

-Tata a zis ca vine in cateva minute. Hai sa mergem la bancutele alea.

-Super, pai haide.

Nici nu am ajuns bine la banci ca imi zice:

-Uite-l pe tata. Haide.

-Nici macar nu m-am pus jos. 

-Eh, nu-i nimic. 

Am mers amandoua la masina:

-Buna , tata.

-Buna, zic si eu.

-Buna copii. Oooo, ti-ai adus chitara?

-Da, m-a rugat Mirima sa o iau.

Mirima zambea, stia ca am luat chitara mai mult pentru ea.

De la bac pana acasa s-a asternut linistea in masina, nu prea vorbeam, doar ma uitam ca un copil la blocurile care isi faceau aparitia, la strazile lungi, masinile rapide si aglomeratia inevitabila din centru. Totul parea ireal, ma simteam bine, nerabdatoare sa descopar lucruri noi si sa imi revad prietenii de aici.

Totul insa a inceput sa prinda glas si viata cand am ajuns la bloc. Ma uitam mirata pentru ca stiam locul , imi era atat de cunoscut si totusi uitasem cu desavarsire blocul. Am urmat-o cuminte si linistita pe Mirima:

-Hmm.. sa vad, mai stii unde e apartamentul?

-Umm..( am ramas pe ganduri, stiam ca era doar etajul 2, dar usa nu imi aminteam).. aici?

-Nu. Aici e 46. E putin mai incolo, uite acolo.

-Owwwwwwwww…da, acum imi amintesc.

-Haide, intra.

Ne intampina mama ei, adica matusa.

-Buna.

-Buna ziua, am spus toti .

-Maerwen,  dute in camera cu bagajele astea si vin si eu celelalte.

-Okay.

Am luat bagajele si am mers in camera, a venit si Mirima imediat si am inceput sa ne reamintim ce facusem anul trecut tot pe vremea asta amandoua la Formenos…pana cand o voce:

-Fetelor, haide-ti la masa.

-Venim acum, am spus noi.

Ne-am schimbat repede si am mers la masa.

Matusa trebuia sa plece, iar unchiul deja plecase la serviciu.

-Eu plec acum, daca aveti ceva de spalat puneti la masina si intindeti si voi rufele celelalte. Am plecat. Pa pa. 

I-am zis amandoua „pa-pa” , am aranjat putin prin camera si ne pregateam sa plecam.

Unde?

Pai am mers cu Mirima pana la scoala la ea. In 19 pe langa Faelostiel , o cladire mare, ingradita de un zid inalt si cu o gradina in fata.

Imediat dupa , am mers la bibloteca. Ce sa zic despre ea? Pai e una dintre cele mai tari bibloteci. De ce zic asta? Pai sunt pasionata de psihologie, iar aici am gasit o gama variata de carti in domeniu.

Eh, am fost si aici. Era cam ora 12, si eram aproape de Vanya.

 Vanya? Pai e sora lui Mirima, adica vara-mea. Are 21 de ani. E o tipa de treaba , dar poate fi si foarte greu sa te intelegi cu ea in unele momente tensionate, fiind greu sa o conving de ceva , daca ea zice clar „NU”. Se poate intelege ca e o tipa super ambitioasa, e foarte desteapta si frumoasa. A terminat Facultatea de Stiinte Economice, Universitatea „Erulaeriel” Formenos. Stiu, familie de economisti, cu vise mari, si speram noi si realizabile.

Pai am mers la Vanya pentru ca sta in centru, si am zis sa o vizitam , daca tot suntem prin preajma.

Am terminat noi toata treaba si am plecat acasa. Ziua? Pai a fost foarte agitata, ca sa zic asa, usor obositoare, dar antrenanta. Seara ca de obicei am sta pe la pc, deoarece nu avem somn, ne-am culcat pe la 1..